Ideea unitatii natioanle a insotit istoria romanilor, constituind baza fundamentala a crearii Romaniei moderne. Limba romana vorbita in Tara Romaneasca, Moldova si Transilvania, permanentele legaturi economice dintre cele trei tari romanesti au starnit spiritul national. Promovata de carturari, realizata pentru scurt timp de Mihai Viteazul ( 1600), ideea unirii va deveni mai puternica in epoca moderna ( 1859). In aceeasi perioada avea loc unificarea Italiei si a Germaniei. Ulterior, vor fi incadrate in corpul tarii Dobrogea ( 1878) si Cadrilaterul ( 1913). Lupta romanilor din teritoriile aflate sub stapanire straina, la inceputul secolului al XX- lea, se va inscrie in aceea a popoarelor europene dornice de a realiza state unitare.
Izbucnirea, pe 28 iulie 1914, a primului razboi mondial, a pus Romania in fata unei intrebari fundamentale: cu care dintre cele doua fronturi politico- militare sa se alieze? O hotarare era greu de luat, avand in vedere faptul ca din Antanta facea parte Imperiul Tarist ( pana in 1917), care stapanea Basarabia, iar intre Puterile Centrale se afla Austro- Ungaria, care anexase Bucovina si Transilvania.
La 3 august 1914 a fost intrunit Consiliul de Coroana la Sinaia, care a hotarat adoptarea unei politici de neutralitate militara. Cu aceasta hotarare a trebuit sa se resemneze si Carol I, apoi Ferdinand ( din septembrie 1914), care, potrivit originii lor germanice, si-ar fi dorit afilierea la Puterile Centrale, alaturi de care lupta Germania. Guvernul liberal condus de Ion I. C. Bratianu promova, de asemenea, politica de expectativa si de pregatire armata, urmand ca hotararea de intrare in razboi sa fie luata in functie de derularea evenimentelor.
In toamna anului 1914, Romania incheie o conventie cu Imperiul Tarist, conform careia, in schimbul unei " neutralitati prietenoase", Imperiul avea sa recunoasca dreptul Romaniei de a anexa teritoriile aflate sub stapanirea Austro- Ungariei. Tot atunci, tara noastra a incheiat o intelegere formala si cu Italia, cu care trebuia sa colaboreze si sa se anunte reciproc in legatura cu intrarea uneia dintre ele in razboi. Romania a mai mentinut legaturi si cu alte state din Antanta (
Franta, Anglia). 
In anii 1914- 1915, cele doua blocuri politico- militare au incercat sa atraga Romania de partea lor, avand in vedere pozitia geografica a acesteia, cat si rezervele de petrol si de cereale. In acest scop, Berlinul si Viena au incercat sa-l oblige pe primul- ministru ungar sa acorde concesii romanilor sau chiar sa permita armatei romane sa ocupe o parte a Transilvaniei, pentru a opri atacul rus. Totodata, Puterile Centrale doreau alungarea lui Bratianu din fruntea guvernului si numirea unui alt guvern, de aceasta data conservator, care sa manifeste atractie spre germani. Antanta a incercat si ea sa atraga Romania, fie pe cale diplomatica, fie prin amenintari. Discutiile purtate cu acest bloc politico- militar au avut loc la Bucuresti, Paris, Londra, Petersburg.
In vederea intrarii tarii noastre in razboi, romanii se manifestau diferit. Opinia politica dorea alianta cu Antanta, printre sustinatorii reprezentativi numarandu-se Nicolae Iorga, Nicolae Filipescu sau Octavian Goga. Conservatorii ( P. P. Carp, Titu Maiorescu, Constantin Stere) credeau ca ar fi mai avantajoasa aderarea la Puterile Centrale, cu care se incheiase un tratat inca din anul 1883, aderare ce ar fi inlaturat pericolul slav.
In vara anului 1914 a inceput pregatirea si inzestrarea armatei, prin imprumuturi din partea Angliei si armament de la Germania si Austro- Ungaria. La 14 august 1916, Consiliul de Coroana hotaraste intrarea Romaniei in razboi alaturi de Antanta, incheind o conventie militara si o alianta politica. Conform acestora, toate statele membre ale Antantei erau egale in drepturi, Roamnia trebuia sa declare rezboi Austro- Ungariei si sa sisteze orice legatura comerciala cu dusmanii aliatilor. In schimb, tarile cu care se alia tara noastra recunosteau dreptul teritoriilor aflate sub dominatie austro- ungara de a se uni cu Romania, Rusia obligandu-se sa apere Dobrogea de un posibil atac bulgar. Conform conventiei militare, statele Antantei trimiteau zilnic 300 de tone de munitii, trupele aliate tarii noastre trebuiau sa lupte la Salonic, pentru a nu oferi posibilitatea Austro- Ungariei si Germaniei sa atace Romania. Trupele rusesti trebuiau sa lupte pe frontul din Galitia, pentru a apara Dobrogea. Au fost sau nu respectate aceste prevederi, ramane sa detaliez in urmatoarea insemnare.
Izbucnirea, pe 28 iulie 1914, a primului razboi mondial, a pus Romania in fata unei intrebari fundamentale: cu care dintre cele doua fronturi politico- militare sa se alieze? O hotarare era greu de luat, avand in vedere faptul ca din Antanta facea parte Imperiul Tarist ( pana in 1917), care stapanea Basarabia, iar intre Puterile Centrale se afla Austro- Ungaria, care anexase Bucovina si Transilvania.
La 3 august 1914 a fost intrunit Consiliul de Coroana la Sinaia, care a hotarat adoptarea unei politici de neutralitate militara. Cu aceasta hotarare a trebuit sa se resemneze si Carol I, apoi Ferdinand ( din septembrie 1914), care, potrivit originii lor germanice, si-ar fi dorit afilierea la Puterile Centrale, alaturi de care lupta Germania. Guvernul liberal condus de Ion I. C. Bratianu promova, de asemenea, politica de expectativa si de pregatire armata, urmand ca hotararea de intrare in razboi sa fie luata in functie de derularea evenimentelor.
In toamna anului 1914, Romania incheie o conventie cu Imperiul Tarist, conform careia, in schimbul unei " neutralitati prietenoase", Imperiul avea sa recunoasca dreptul Romaniei de a anexa teritoriile aflate sub stapanirea Austro- Ungariei. Tot atunci, tara noastra a incheiat o intelegere formala si cu Italia, cu care trebuia sa colaboreze si sa se anunte reciproc in legatura cu intrarea uneia dintre ele in razboi. Romania a mai mentinut legaturi si cu alte state din Antanta (
Franta, Anglia). 
In anii 1914- 1915, cele doua blocuri politico- militare au incercat sa atraga Romania de partea lor, avand in vedere pozitia geografica a acesteia, cat si rezervele de petrol si de cereale. In acest scop, Berlinul si Viena au incercat sa-l oblige pe primul- ministru ungar sa acorde concesii romanilor sau chiar sa permita armatei romane sa ocupe o parte a Transilvaniei, pentru a opri atacul rus. Totodata, Puterile Centrale doreau alungarea lui Bratianu din fruntea guvernului si numirea unui alt guvern, de aceasta data conservator, care sa manifeste atractie spre germani. Antanta a incercat si ea sa atraga Romania, fie pe cale diplomatica, fie prin amenintari. Discutiile purtate cu acest bloc politico- militar au avut loc la Bucuresti, Paris, Londra, Petersburg.
In vederea intrarii tarii noastre in razboi, romanii se manifestau diferit. Opinia politica dorea alianta cu Antanta, printre sustinatorii reprezentativi numarandu-se Nicolae Iorga, Nicolae Filipescu sau Octavian Goga. Conservatorii ( P. P. Carp, Titu Maiorescu, Constantin Stere) credeau ca ar fi mai avantajoasa aderarea la Puterile Centrale, cu care se incheiase un tratat inca din anul 1883, aderare ce ar fi inlaturat pericolul slav.
In vara anului 1914 a inceput pregatirea si inzestrarea armatei, prin imprumuturi din partea Angliei si armament de la Germania si Austro- Ungaria. La 14 august 1916, Consiliul de Coroana hotaraste intrarea Romaniei in razboi alaturi de Antanta, incheind o conventie militara si o alianta politica. Conform acestora, toate statele membre ale Antantei erau egale in drepturi, Roamnia trebuia sa declare rezboi Austro- Ungariei si sa sisteze orice legatura comerciala cu dusmanii aliatilor. In schimb, tarile cu care se alia tara noastra recunosteau dreptul teritoriilor aflate sub dominatie austro- ungara de a se uni cu Romania, Rusia obligandu-se sa apere Dobrogea de un posibil atac bulgar. Conform conventiei militare, statele Antantei trimiteau zilnic 300 de tone de munitii, trupele aliate tarii noastre trebuiau sa lupte la Salonic, pentru a nu oferi posibilitatea Austro- Ungariei si Germaniei sa atace Romania. Trupele rusesti trebuiau sa lupte pe frontul din Galitia, pentru a apara Dobrogea. Au fost sau nu respectate aceste prevederi, ramane sa detaliez in urmatoarea insemnare.
2 comentarii:
Daca Romania ar intra in razboi, populatia ar avea unde sa se adaposteasca de bombele nucleare?
Remarcabil Blog, felicitari.
Ti-as recomanda o tema de studiu.
Politica de neutralitate si nealiniere a Romniei in trecut si... eventualin prezent.
Care ar fi avantajele si dezavantajele in situatia unei ROMANII NEUTRE?
Astept cu nerabdare,
Un iubitor de Istorie
Trimiteți un comentariu