Pregatirea pogromului romanesc

Pe teritoriul tarii noastre, politica “ ucigatoare de evrei” s-a desfasurat sub influenta directa a Germaniei naziste, avand in vedere acordul dintre maresalul Antonescu si Hitler. Unul dintre cele mai cunoscute pogromuri a fost cel de la Iasi, executat la ordinal explicit al lui Ion Antonescu. Prin evacuarea evreilor din Iasi, maresalul indeplinea o etapa a “ Planului mare”, care viza curatirea terenului in totalitatea teritoriului Moldovei. La data de 29 iunie 1941, ziua neagra a istoriei evreiesti la Iasi, aici se aflau aproximativ 45.000 de evrei, dintre care 12.000 au fost masacrati in timpul pogromului. Ei au fost acuzati de “ toate lipsurile si scumpetea de azi” ( Jean Ancel, Preludiu la asasinat). La sfarsitul razboiului, cand au fost judecate crimele regimului antonescian, toti cei care avusesera functii de decizie pasau vina de la unul la altul, justificand genocidul prin faptul ca au raspuns unor “ incidente provocate de iudeo- comunisti”. ( Mentionez ca toate citatele sunt din cartea deja citata).
Primul semn vestitor de rele pentru evrei s-a aratat in noaptea de 7- 8 iunie: “ Echipe de politisti i-au arestat in case, le-au permis sa ia cu ei haine si bani si i-au transportat la Chestura, in centrul orasului. Suspectii earu in special intelectuali <>, cum a fost avocatul Jean Hefter, avocatul Schreiber si adjunctul presedintelui Comunitatii, Cristian”. Din aceasta prima etapa, toti evreii au supravietuit.
Cel de-al doilea val de arestari s-a petrecut pe 21 iunie 1941, in ajunul izbucnirii atacului impotriva Uniunii Sovietice. De aceasta data, pe langa evrei, au fost arestati si legionary, justificarea fiind: “ Nu putem sa avem siguranta in ei ca vor pazi linistea in spatele frontului in timp de razboi.” Pe 22 iunie, cand izbucnesc operatiunile militare, in Iasi, pretutindeni, sunt lipite afise care “ ii infatiseaza pe evrei ca vinovati de provocarea razboiului si cuprind indemnari la ura si incitare la pogrom”.
Pe 24 iunie, sovieticii au bombardat, pentru prima data, Iasiul, ceea ce a favorizat nasterea zvonului conform caruia evreii semnalizeaza avioanelor sovietice, pentru a inlesni localizarea obiectivelor bombardamentului. Orasul era apasat de o liniste vestitoare de rele. Romanii isi schimbasera atitudinea fata de vecinii lor. Leon Haimovici, unul dintre fruntasii comunitatii evreiesti, povestea despre aceste zile: “ Simteam ca ceva pluteste in aer. Traiam cu frica continua de a fi arestati, nu ieseam din adaposturi, stam, dormeam si mancam acolo”. Presimtirea catastrofei i-a determinat pe unii sa se pregateasca: “ Din prudenta si anumita prevedere facem valise si strangem lucrurile de pret”.
Deznodamnatul se petrece dupa 26 iunie, cand are loc al doilea atac aerian asupra orasului Iasi, soldat cu pagube materiale consistente. Acum se intensifica zvonurile si, implicit, presupusa vina a evreilor de a fi colaborat cu sovieticii: “ Erau arestati oameni [evrei] care-si stergeau fata de transpiratie, sub cuvant ca fac semne la avioanele sovietice, desi acestea nu erau in aer. [ A fost] arestata o familie intreaga, care scosese in curte, la aer, o plapuma [ de culoare rosie]. In acelasi timp, paramilitarii [ evrei] au fost dusi la cimitirul evreiesc si pusi sa sape gropi foarte mari”.
In noaptea de 28- 29 iunie a inceput pogromul. Atunci au fost doborate 40 de avioane sovietice, iar printer aviatorii care s-au parasutat erau un brutar si o studenta din Iasi. Evident, de origine evreiasca. Motivand prin acuzatia de spionaj si colaborare cu inamicul, generalul Antonescu ordona arestarea tuturor evreilor din orasul Iasi si din imprejurimi. Acest episod, care a constituit singura justificare a autoritatilor romane pentru declansarea pogromului, a fost elucidate dupa terminarea razboiului. In fapt, nu existase nici un brutar si nici o studenta de sorginte iudaica c ear fi fost parasutati la Iasi. Era nevoie de acest argument pentru disculpare si, de aceea, el a fost fabricat. S-a demonstrat ca pozele facute unui evreu ucis, imbracat in uniforma armatei sovietice, au fost rodul stradaniei si al dorintei autoritatilor romanesti de a trai sadica fantezie a pogromului.
Comandantul militar al orasului, colonelul Lupu, a primit, in prima faza, ordin sa ii deporteze pe cei 45.000 de evrei in lagarul de le Targu- Jiu, lucru imposibil de realizat, avand in vedere numarul si starea de razboi din tara.
In fapt, in actiunea de ucidere in masa a evreilor, se considera ca primele focuri au fost trase chiar cu doua nopti inainte de data acceptata pentru inceperea pogromului de la Iasi.
Pe 26 iunie, un sergent legionar, Mircea Manoliu, a ucis doi evrei si l-a ranit grav pe al treilea cand, de fapt, trebuia sa-i escorteze acasa, dup ace fusesera eliberati din arest. La procesul ce a avut loc dupa terminarea razboiului, Ion Antonescu declara, referitor la numele lui Manoliu si inceperea pogromului :” N-am aflat decat de un singur legionary, pe care l-am dat in judecata, dar a fost achitat. L-am dat a doua oara in judecata si m-am interesat ce s-a facut cu el. Mi s-a spus ca a fost trimis pe front si ca a murit”. Conducatorul s-a eschivat, asadar, admirabil la proces: a aruncat vina pogromului asupra sergentului legionar pe care, in fapt, nu-l trimisese pe front, ci i-a oferit “ Barbatie si onoare” pentru fapta sa.
Incurajate de insusi Conducatorul, autoritatile cu putere de decizie nu au ezitat sa joace soarta evreilor, mai ales ca in spatiul romanesc exista o traditie antisemita puternica. Asa a inceput pogromul in Romania. Cu aceste argumente i-au condamnat pe evrei la moarte...