Pasii nostri spre modernitate

Am discutat despre debutul Europei in epoca moderna, prin Revolutia franceza. Este interesant sa urmarim etapele pe care le-au uramt teritoriile locuite de romani pentru a se integra in acest proces. La sfarsitul secolului al XVIII- lea, stim, Principatele isi inchinau prezentul Imperiului Otoman, care isi exercita influenta asupra teritoriilor romanesti prin numirea directa a domnitorului, secolul fanariot incheindu-se la inceputul veacului al XIX- lea, in anul 1822, dupa revolutia condusa de Tudor Vladimirescu. Aceasta miscare a fost prima zvacnire a demnitatii nationale si umane, de care romanii au dat dovada. Situatia externa a jucat, insa, un rol important, gandindu-ne la vecinii nostri puternici, Imperiul Tarist si Imperiul Otoman. Inca din anul 1774, prin pacea de la Kuciuk- Kainargi, Imperiul Rus si-a rezervat dreptul de a apara ortodoxismul din Europa, ceea ce presupune, implicit, intruziune si in politica Principatelor Romane. In secolul urmator, in anul 1829, otomanii si rusii incheie un alt tratat, cel de la Adrianopol. In urma acestuia, in anii 1831 si 1832, in Moldova, respectiv Tara Romaneasca, va fi introdus un Regulament Organic, formulat si supravegheat de Imperiul Rus. Prevederile de factura moderna ale Regulamentului vor asigura, in mare masura, pasirea teritoriilor romanesti in epoca moderna. In ceea ce ne priveste, aceasta a fost prima intruziune de proportii a rusilor, insa una benefica. O alta ne va marca dezvoltarea pe tot parcursul secolului al XX -lea, insa pe aceasta o voi comenta intr-un episod urmator.
Aflati acum in doua sfere de influenta: cea otomana si cea rusa, intelectualii romani de la jumatatea secolului al XIX- lea, denumiti pasoptisti, isi vor asuma o noua incercare de manifestare a nationalitatii. Acum se va consuma episodul revolutiei de la 1848, care va fi infranta insa.
Dupa revolutie, situatia externa se va demonstra, din nou, favorabila Principatelor. Razboiul Crimeii ( 1853- 1856), purtat intre Imperiul Rus si alianta formata din Imperiul Otoman, Franta, Marea Britanie si Regatul Piemontului, se va incheia cu semnarea Tratatului de la Paris. In acesta a fost prevazuta si soarta Principatelor: acestea ramaneau sub suzeranitatea otomana, dar intrau si sub garantia comuna a puterilor europene. Este un episod important in istoria noastra, deoarece Principatele obtineau acum si libertatea de a avea propriile constitutii si adunari legislative. A fost stabilita organizarea unui referendum cu privire la unirea celor doua principate si infiintarea Adunarilor Ad- Hoc la Iasi si la Bucuresti. In urma consultarii populatiei, in anul 1859, la 5 si 24 ianuarie, Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor in Moldova, respectiv in Tara Romaneasca. Asadar, cele doua principate aveau in frunte un singur domnitor. Acestea si-au pastrat denumirea consfintita de Conferinta de la Paris, din anul 1858, de Principate Unite. Prin reformele din perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza, acestea si-au asigurat modernizarea.
In acest timp insa, in jurul domnitorului se formeaza nucleul Monstruoasei Coalitii, formate din liberali radicali si conservatori, care vor " ajuta" la abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza, din noaptea de 10-11 februarie 1866. Cum puterile garante recunoscusera unirea principatelor numai pe perioada domniei lui Cuza, politicienii vremii apeleaza la renumele dinastiei de Hohenzollern, ajutandu-l pe Carol sa devina domnitor si, mai apoi, rege. Despre domnia sa voi face comentarii insa in episodul urmator. Este clar insa ca acesta este momentul prielnic de dezvoltare pentru romani si pentru teritoriul romanesc.