Marea Revolutie Franceza

Revolutia franceza ( 1789- 1799) este evenimentul major cu care debuteaza perioada moderna. Semnificatia si importanta revolutiei stau in rasturnarea Vechiului Regim, asadar a vechii oranduiri care defavoriza masa populatiei Frantei, in sens strict, insa situatia era aceeasi in aproape toate statele. Revolutia franceza reprezinta tocmai impulsul care propulseaza Franta in epoca moderna, prin faptul ca a pasit spre democratie, prin adoptarea unor libertati cetatenesti. Anul 1789 este marcat de bine- cunoscuta cadere a Bastiliei, de pe 14 iulie, inchisoare ce simboliza Vechiul Regim. In acelasi an, pe 26 august, Adunarea a publicat Declaratia drepturilor omului si cetateanului, prin care se admiteau, macar formal pentru o perioada, principiile de " Egalitate, Libertate, Fraternitate." Acesta este, asadar, marele pas si marele castig adus omenirii, nu doar Frantei, de revolutie. Desi ideile promovate de aceasta fusesera enuntate inainte, de ganditorii iluministi, a fost nevoie de acest episod al istoriei pentru a se opera la punerea lor in practica. Il amintesc, de exemplu, pe iluministul Jean- Jaques Rousseau, care a sintetizat idealurile umane in formularea care a inspirat gandirea revolutionara “ Liberté, Egalité, Fraternité!”. Contractul social a constituit principala sursa de inspiratie a Declaratiei drepturilor omului si cetateanului, care contine citate din acesta. De exemplu, articolul I prevede ca “ Oamenii se nasc si raman liberi si egali in drepturi”, conform articolului al III- lea, “ principiul oricarei suveranitati rezida esentialmente in natiune”, iar articolul al VI –lea prevede ca “ legea este expresia vointei generale.”
Evenimentele anului 1789 au condus la promulgarea unei Constitutii, in anul 1791, Constitutie ce punea accent pe egalitate si pe merit, avand sursa de inspiratie in gandirea iluminista. Totusi, au existat si unele prevederi care nu numai ca nu mai aplicau principiile lui Rousseau, ba chiar erau contrare Contractului social. De pilda, impartirea cetatenilor in doua categorii, activi si pasivi, pe criteriu de avere. Ordinea de pana atunci a lucrurilor nu putea fi schimbata total: s-au pastrat unele din discriminarile bazate pe origine sau pozitie sociala, insa s-au facut si pasi inainte.
Asadar, Revolutia Franceza consta, in principal, in rasturnarea starii de fapt a lucrurilor, adica a Vechiului Regim, in renuntarea la monarhie si instituirea unei Comune in Paris, in cursul primului an de manifastari revolutionare, in proclamarea unei alte forme de guvernamant, in anul 1792, cand Franta este declarata republica. Anul 1799 pune punct revolutiei, prin lovitura de stat a lui Napoleon Bonaparte, moment in istorie care determina evolutia Frantei.
Revolutia Franceza este importanta in istoria universala deoarece se cer si se obtin unele libertati, desi prima tentativa avusese loc cu mult timp inainte, in Anglia. In Magna Charta din anul 1215, elaborata de nobilii englezi si de membrii clerului, impotriva abuzului de putere al regelui John I, a fost enumerata o serie de drepturi si s-au pus bazele principiului egalitatii in fata legii. Desi acest act a avut ca scop subminarea puterii regelui in favoarea nobilimii, a atras atentia asupra posibilitatii stabilirii raporturilor de egalitate. Desigur, acesta este exemplul cel mai la indemana si cel mai cunoscut in istoria de pana la secolul al XVIII- lea, cand principiul egalitatii este consacrat de revolutia franceza. Dupa caderea Vechiului Regim si sub influenta gandirii iluministe, omul incepe sa mediteze la conditia sa si sa-si ceara drepturile. In prima instanta, valoarea centrală a acestor drepturi a fost libertatea. Libertate care s-a obtinut, chiar si formal, in prima faza sub multe aspecte: au fost abolite toate formele de tortura, cat si sclavia din metropola si din colonii, s-a admis principiul libertatii presei si a tiparului, chiar daca in timpul lui Napoleon au existat forme mascate de cenzura. Au fost importante pozitia oficiala in legatura cu problemele revendicate de revolutionari, cat, mai ales, ridicarea semnului de intrebare asupra conditiei umane, semn ce a modificat intr-adevar conditia omului modern si, implicit, al celui contemporan. Cum ar fi fost daca nu ar fi fost asa?