Astazi mi-am propus sa depasesc "liniile" pe care le-am trasat in prezentarea blogului meu, pentru ca vreau sa aduc in discutie un fapt mereu actual, si totusi printre cele mai vechi din istoria omenirii. Voi scrie, in insemnarile mele, despre originea Pastelui.
"Paste" provine din cuvantul ebraic " Pesah", care inseamna trecere. La evrei, Pastele evoca fuga poporului evreu din Egipt, fuga ce se petrecuse cu 1.400 de ani inainte de Hristos si care echivala cu iesirea din sclavie. Inainte de patimile lui Hristos, Pesah-ul coincidea cu noaptea de 14- 15 a lunii Nissan, cand era luna plina. In anul 33, Pastele evreilor a coincis cu Moartea si Invierea lui Hristos. Aceasta este explicatia preluarii termanului de Paste, de catre religia crestina, de la cea ebraica. La crestini, sarbatoarea de Paste cuprinde cele trei zile in care au avut loc Rastignirea, Moartea si Invierea lui Hristos, fapte celebrate in biserica din Joia Sfanta pana in Duminica Invierii. Stabilirea importantei acestor fapte a iscat mai multe discutii cu privire la data sarbatoririi Pastelui. In acest fel, in cadrul Bisericii s-au creat doua curente: cel oriental si cel roman ( primul pune accent pe patimile lui Hristos, in timp ce curentul roman accentueaza Invierea).
La inceput, nu toti crestinii serbau Pastele la aceeasi data: in Orient se folosea ciclul lunar de 19 ani, iar la Roma cel de 16 ani, lucru care conducea la diferente de trei zile intre datele echinoctiului, reperul stabilirii datei.
In anul 325, imparatul Constantin cel Mare a reunit primul Conciliu Ecumenic de la Niceea, la care s-a hotarat serbarea Pastelui in aceeasi zi in care se sarbatorea si in Egipt. Fiindca in biblioteca din Alexandria se pastra cel mai bogat tezaur de cunostinte astronomice, ierarhii si teologii adunati la Niceea au hotarat trecerea responsabilitatii la patriarhii din Alexandria, care urmau sa calculeze si sa anunte din timp data sarbatoririi Pastelui. Calcularea datei urma sa se faca pe baza urmatoarelor considerente: Pastele trebuia sa se serbeze intotdeauna duminica, si anume in duminica de dupa luna plina ce urmeaza echinoctiului de primavara. In cazul in care ziua de 14 Nissan cade duminica, Pastele va fi amant cu o saptamana, pentru a nu se serba odata cu Pastele iudeilor, dar nici inaintea acestuia.
Nu s-ar putea stabili o data fixa pentru sarbatorirea Pastelui? Raspunsul este nu, pentru ca data depinde de doua fenomene astronomice: echinoctiul de primavara ( 21 martie) si miscarea de rotatie a lunii in jurul Pamantului. Acest din urma fenomen determina variatia datei Pastelui in fiecare an, data care variaza intr-un interval de 35 de zile.
Calendarul iulian, introdus de imparatul roman Iulius Caesar ( 45 i. Hr.) era un calendar solar. Duminica Pastelui a fost calculata dupa acest calendar din anul 326 pana in anul 1585. Prin calcule, s-a constatat ca toate datele calculate pentru serbarea Pastelui se repeta la 532 de ani. Determinarea acestui numar a condus la alcatuirea unui " calendar perpetuu". Ciclul de 532 de ani s-a numit " pascal". Primul a inceput in anul 345 si s-a terminat in anul 877; al doilea ciclu a durat pana in anul 1409; al treilea s-a incheiat in 1940. In 1941 a inceput cel de-al patrulea ciclu, care se va incheia in 2472.
In 1582, data de 4 octombrie a calendarului iulian a fost urmata de data de 15 octombrie a calendarului gregorian, fiind eliminate zece zile. In 1583, Papa Grigore al XIII- lea a introdus un nou tabel al datelor lunii pline pascale. Biserica Ortodoxa a continuat insa sa calculeze Pastele dupa vechiul calendar iulian, ramas astazi cu 13 zile in urma celui gregorian. Astfel, la catolici, Pastele poate cadea intre 22 martie si 25 aprilie, iar la ortodocsi intre 4 aprilie si 8 mai.
Statul roman a adoptat calendarul gregorian in anul 1919, iar Biserica Ortodoxa Romana a adoptat aceasta reforma in 1924.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Interesant post. Am publicat si eu o explicatie pentru care unele biserici neo-protestante nu sarbatoresc Pastele.
In afara de eliberarea din robia egipteana, la evrei sarbatoarea pastelor arata in viitor spre Mielul lui Dumnezeu care urma sa ridice pacatul lumii. Or, Acest Miel al lui Dumnezeu era pe punctul sa fie adus ca jertfa, in Persoana lui Isus. Ioan 1, 29. 36. Prin urmare, aceasta a doua semnificatie a Pastelor urma sa dispara odata cu jertfa adusa de Hristos. 1 Corinteni 5, 7. La Golgota, simbolul mielului pascal s-a intalnit cu realitatea. Din acest moment, jertfele de animale nu mai aveau sens, caci Hristos a devenit Jertfa suprema.
In concluzie, biserica crestina nu mai are niciun temei biblic sa continue sa serbeze Pastele iudaic. In amintirea mortii Sale, Domnul a instituit pentru biserica Sa Sfanta Cina.
Textele biblice (1 Corinteni 11, 23-26) ne arata timpul si imprejurarea in care a fost instituita Cina Domnului: in timpul sarbatorii pascale. In seara zilei de joi, Mantuitorul se afla cu ucenicii sarbatorind Pastele iudaic. Din relatarea celor 4 evanghelisti, rezulta ca in acea seara, in timpul mesei pascale, Isus S-a folosit de painea nedospita si vinul nefermentat pe care le avea pe masa pentru a institui un nou act de cult comemorativ pentru biserica crestina- Sfanta Cina.
Porunca Mantuitorului ca acest act sa fie adus la indeplinire in viata bisericii: Luca 22, 19; 1 Corinteni 11, 24. In fapt, in acea seara, Domnul a inlocuit Pastele iudaic cu Cina Sfanta.
Mihail: In exodul 12 Domnul a zis sa ia din sangele mielului si sa unga stalpii usii.Deci, Domulul ia pus pe evrei sa faca lucru acesta pentru ca in momentul cand EL va trece (exodul 12:12)prin Egipt sa loveasca intai-nascuti ai egiptenilor ,sangele mielului de pe stalpii usilor sa il atentioneze pe Domnulul ca in casele respective locuiesc evrei si astfel Domnul sa poata cruta pe iantai-nascuti ai evreilor.Acest sange face referiment Sangelui DOMNULUI ISUS HRISTOS care a curs la GOLGOTA si va curge mereu in inimile tuturor celor care cred ca,,, cu SANGELE DOMNULUI ISUS au uns stalpii usii inimii lor(prin credinta) pentru ca la venirea (trecera)DOMNULUI ISUS pe norii cerului fiecare sa fie salvat de urgia morii vesnice.
Trimiteți un comentariu